E simplu sa dai vina pe mama ta, nu ? In fond, ea te-a pus sa mananci tot ce era in farfurie si tot ea a fost cea care iti ascundea ciocolata si inghetata, pe care acum le devorezi fara oprire. Este deja cunoscut faptul ca felul in care mancam e influentat de parinti inca din copilarie.
Ar trebui asadar sa vedem care a fost tiparul, sa schimbam ce nu e bun si sa ne rezolvam problemele de greutate. Dar nu e asa simplu. Dramele legate de silueta mai au si alte explicatii genetice, emotionale sau sociale – deci nu pot fi puse intotdeauna in spinarea parintilor.
Aschia nu sare departe de trunchi
S-a spus adesea ca exista un factor invizibil in orice problema legata de greutate: metabolismul. Metabolismul se mosteneste. Unii il au bun, altii, nu. S-a dovedit ca predispozitia spre ingrasare este transmisa genetic. Doi gemeni crescuti separat cantaresc cam la fel, indiferent daca au facut parte din familii slabe sau grase, iar copiii adoptati seamana cu parintii naturali, nu cu cei adoptivi.
Este de asteptat ca un copil crescut de o familie de obezi sa ajunga si el supraponderal, dar daca e adoptat si a avut parinti naturali slabi, el nu va fi niciodata gras. Dar problemele de greutate nu sunt doar genetice… Nu te repezi deci la frigider scuzandu-te: „Nu ma pot abtine.”
Bolile digestive sunt, cel mai adesea, un rezultat al problemelor de natura emotionala. A iubi mancarea e mai simplu decat a iubi oamenii. Copii fiind, ne asteptam ca parintii sa faca in asa fel incat totul sa fie bine pentru noi. Atunci cand constatam ca nu e intotdeauna asa, cel mai sigur refugiu consolator este mancarea.
A fugi la frigider de fiecare data cand ceva nu merge bine face parte din refuzul de a te maturiza, din neacceptarea faptului ca ei, parintii (sau mai tarziu iubitii, sotii, angajatii sau prietenii nostri), nu pot rezolva orice problema. In situatii-limita, ti se pare mai bine sa te hranesti singura, decat sa fii flamanda de sentimente sau siguranta. Singura problema este ca tu te hranesti la propriu, cand ai avea nevoie de hrana la figurat.
In astfel de situatii, exista doua variante: mananci prea mult sau prea putin. Pentru bulimice, gandirea este urmatoarea: „Ma simt in siguranta, pentru ca am hrana la indemana. N-am nevoie de nimeni.” Anorexicele isi spun: „Nu numai ca nu am nevoie de tine, nu am nevoie nici macar de mancare.”
Specialistii sunt de parere ca tratarea acestor afectiuni trebuie sa porneasca de la acceptarea faptului ca in jurul tau exista oameni care te pot ajuta.
Dar nu toti cei care mananca excesiv de mult vor sa gaseasca un refugiu in mancare. S-ar putea sa fii in situatia de a lua masa intr-un mediu prietenos, chiar prea prietenos. Excesul de amabilitate din partea ta sau a gazdei te determina sa primesti si sa accepti o felie in plus de placinta dupa ce abia ai reusit s-o inghiti pe cea dinainte.
O alta problema studiata de psihologi e urmatoarea: tatii absenti au o mare influenta asupra felului in care reactioneaza fiicele lor in fata farfuriei cu mancare. O imagine nerealista a propriei siluete, dorinta de a atrage atentia tatalui (altfel neinteresat de existenta fiicei) prin suplete si silueta sau, prin extrapolare, dorinta de a atrage atentia oricarui barbat din jur, pot fi motive suficiente pentru cure de slabire inutile sau pentru diete aberante.
„Foamea” de aprobare din partea tatalui se manifesta la toti copiii. Daca ea este satisfacuta, copilul se hraneste normal. Daca nu, copilul simte din ce in ce mai acut nevoia de a fi apropiat de tatal sau, ajunge sa se indoiasca de el insusi, simte durere, anxietate si este deprimat, ajungand sa manance nervos. La fete, absenta imaginii tatalui se traduce adesea in conflicte in ceea ce priveste aspectul fizic si, implicit, in probleme de alimentatie.
Slaba ca mama…
Atitudinea mamei fata de propriul corp, grija ei fata de aspectul fizic si de silueta pot explica problemele de nutritie ale fiicei. Daca mama este vesnic la regim, tine cura de slabire dupa cura de slabire, uneori chiar nejustificat, fiica va mosteni aceeasi grija de a fi „acceptabila” din punct de vedere fizic. Este, desigur, o exagerare sa spunem ca numai parintii sunt de vina pentru problemele de nutritie ale copiilor, dar nu e prea mult daca afirmam ca hrana excesiva sau insuficienta deriva din nevoia de a fi acceptat de cei dragi.
Am stabilit ca factorii genetici iti influenteaza greutatea si ca starile emotionale te imping sa mananci mai mult sau mai putin. Cu toate acestea, daca mananci in limite rezonabile, greutatea ta ar trebui sa fie constanta. Indiferent de factorii biologici, greutatea ta va creste sau va scadea in functie de felul in care-ti administrezi energia.
Daca numarul de calorii pe care le ingurgitezi este egal cu numarul de calorii pe care le consumi prin munca, exercitii fizice, agitatie, emotii sau orice fel de alte activitati, greutatea ta ar trebui sa ramana in limitele normalului. Daca mananci prea mult si consumi prea putina energie, vei lua kilograme in plus.
Daca mananci prea putin fata de necesarul de energie al organismului tau, vei fi slaba ca o scandura si moale ca o carpa. Ideal este sa mananci sanatos si sa-i dai organismului caloriile de care are nevoie. Vechii chinezi aveau o zicala: „Respecta-ti trupul si el te va respecta pe tine.”
Evita sa te abtii eroic de la a gusta o bucatica de ciocolata. Nu vei face altceva decat sa-ti accentuezi pofta atat de tare, incat vei sfarsi prin a manca un baton intreg. Daca esti suparata, dezamagita sau debusolata, vorbeste cu un prieten, scrie in jurnal sau sparge o farfurie. Nu te apuca sa te indopi cu ciocolata si inghetata, cu bomboane si cartofi prajiti, cu savarine si pateuri. Ele nu-ti vor da nici un sfat bun, nu-ti vor rezolva problema si te vei ingrozi cand te vei urca pe cantar. Daca esti subtire, multumeste-i lui Dumnezeu ca te-a lasat asa si nu incerca sa devii si mai slaba numai pentru ca se poarta femeia snur sau pentru ca e la moda sa tii cura de slabire. Daca esti supraponderala, fa gimnastica si tine un regim normal care sa nu te duca la infometare. Vei sfarsi prin a manca si mai mult cand te vor lasa nervii de foame!
Ce alte obiceiuri „proaste” putem mosteni de la parinti
Fumatul. Daca unul sau ambii parinti fumeaza, ai mai multe sanse sa devii si tu un fumator.
Oboseala. Oamenii de stiinta au stabilit ca exista o gena care se ocupa de ciclul zilnic odihna-munca. Daca ai un parinte care a schimbat adesea fusul orar si a suferit din cauza asta, este foarte posibil ca si tu sa ai aceleasi probleme.
Datoriile. Majoritatea copiilor invata de la parinti cum sa-si administreze fondurile. Daca stii ca parintii tai traiau din datorii, decat sa te incurci in plati care nu se mai termina niciodata, apeleaza la serviciile unui contabil.
Talentul la sofat. Nu s-a descoperit inca nici o gena care sa aiba legatura cu condusul unei masini, dar este clar ca, daca parintii incalca regulile de circulatie, la fel vor face si copiii. Probabil fiindca, precum spuneam, aschia nu sare departe de trunchi…
Sursa foto: 123rf.com
