2. Substanța activă din algocalmin se numește metamizol. Aparține clasei antialgicelor derivate sulfonice, nu a antiinflamatoarelor nonsteroidiene (AINS), așa cum deseori este greșit catalogat.
3. Nu se cunoaște exact mecanismul de acțiune al algocalminului. Se crede că inhibă prostaglandinele de la nivelul măduvei și creierului, molecule implicate în transmiterea durerii, în inflamație, în febră. Sunt propuse și alte mecanisme, pe anumite sisteme complexe, dar lucrurile sunt încă neclare.
4. Algocalminul poate fi utilizat în dureri medii până la intense, înainte de intervențiile chirurgicale, în durerea din cancere, în colicile renale, precum și pentru scăderea febrei, când alți agenți nu au reușit asta (paracetamol, ibuprofen etc.).
5. În țara noastră, algocalminul nu se mai eliberează fără rețetă de la medic.
6. S-au tras semnale de alarmă după ce s-au observat in cazuri limitate agranulocitoza (prăbușirea liniei albe, îndeosebi a neutrofilelor care luptă împotriva infecțiilor) sau anemia aplastică (măduva osoasă este inhibată și nu mai produce elementele seriei roșii, adică eritrocitele, acele celule care transportă oxigenul în corp, pe lângă alte funcții).
7. În comparație cu antiinflamatoarele nonsteroidiene (ibuprofen, naproxen, diclofenac, coxibi), algocalminul afectează mult mai puțin stomacul, rinichii, sistemul cardiovascular.
8. Reacțiile adverse mai frecvente pot fi greața, durerea abdominală, diareea, amețeala, erupțiile cutanate. Agranulocitoza rămâne încă extrem de controversată, dar ea este dovedită, oricum, la utilizarea îndelungată, în doze mari.
9. Metamizolul din algocalmin este rudă apropiată cu piramidonul, medicament popular pe vremuri, considerat un fel de panaceu universal. Piramidonul a fost retras după ce, prin studii multiple, s-a demonstrat că ridică riscul unor tipuri de cancer.
10. Algocalminul are și efect spasmolitic, făcându-l cu atât mai util în colicile renale, când, de multe ori, durerea este accentuată de spasmele ureterale. Este folosit cu succes și în durerea cu spasme de la nivelul tractului digestiv.
11. Nu se recomandă folosirea algocalminului de către femeile însărcinate, pentru că nu există suficiente date despre profilul de siguranță. Utilizarea este interzisă și în perioada de alăptare, pentru că metamizolul trece ușor în lapte.
12. Țara care a declanșat suspendarea metamizolului din multe regiuni este Suedia, care a raportat cazuri de agranulocitoză de 1 la 1,700, începând cu anul 1996. Alte țări interziseseră metamizolul mai devreme, dar Suedia a stârnit o furtună, chiar dacă numeroși specialiști au considerat rapoartele drept exagerate. Spre exemplu, alte studii au arătat incidențe de 0,7 la 1 milion¹.
13. În România, algocalminul este folosit sub formă de comprimate sau fiole pentru administrare intramusculară sau intravenoasă, sub atenția medicilor, în spitale, sau la stricta recomandare a medicilor care eliberează rețete.
14. Nu s-au făcut raportări de agranulocitoză provocată de algocalmin în țara noastră.
15. Foarte multe medicamente au risc de anafilaxie (reacție alergică maximală, cu risc mare de deces), iar algocalminul se numără printre ele. Persoanele care au sensibilități cunoscute vor fi prudente la orice medicament.
16. Recomandăm antialgice sau antitermice cu un profil de siguranță mai bun, iar algocalminul să rămână pentru indicații precise, sub supravegherea medicilor. Pe perioade limitate, însă, nu există motive de îngrijorare.
17. Pacienții care primesc metamizol pe perioade mai lungi trebuie monitorizați hematologic, pentru a observa linia granulocitară îndeosebi, dar și linia eritrocitară.
Dr. Vasi Rădulescu este medic specialist internist, expert în nutriție, autor de cărți care promovează sănătatea
Sursă foto: www.123rf.com
