Scriu din amintiri, din ce am gustat si din ce am citit, cate ceva despre mierea de mana… Candva, acum vreo sapte, opt ani, am gustat miere de mana de la o prietena, in Iasi, trimisa de bunicul ei. Incerc sa nuantez putin acest aspect, prin faptul ca o miere consumata in familie, atunci cand exista un stupar, este mult diferita, autentica, deosebita de ceea ce se vinde in magazine ca miere.
Mierea din galeata stuparului, cum spunem noi, nu a suferit niciun proces de filtrare, incalzire, amestec cu miere din alte surse, chiar tari diferite de provenienta. Este o miere care cristalieaza o data si bine, se face tun si se mai inmoaie putin vara sau la temperatura din casa… si cam atat.
Daca ma refer la mierea de mana, aici lucrurile stau putin diferit. Nu cred ca are legatura cu o amintire mai veche despre care esti tentat sa ii atribui un pic peste ce a fost, pentru a o face mai pretioasa, ci mai degraba cu memoria mea, pe care mai tarziu am intarit-o cu niste articole de specialitate, ca atat am mai gasit… despre mierea de mana.
Eu atunci am mancat o miere aproape neagra, usor transparenta, cu o consistenta de peltea si un gust pronuntat de brad. Se spune ca toata mierea cristalizeaza mai devreme sau mai tarziu, doar ca mierea de mana nu cristalizeaza sau cristalizeaza foarte putin, pentru ca in compozitia ei mai intra putina miere poliflora. Mierea de mana poate sa difere in intensitate, dar nu trebuie sa fie foarte transparenta, ca mierea de salcam sau ca mierea poliflora imediat dupa extractie.
Este o miere densa, care nu este din flori, ci din rasinile unor copaci, din excrementele unor afide si din seva unor tulpini si frunze, caci se gaseste de multe ori si pe frunze. Ca sa ai parte de miere de mana, trebuie sa fii cu stupii sus, la munte, ca albinele sa nu aiba de ales – mirosul de brad le atrage oricum foarte mult. Iar uneori vine ursul, e greu… De aceea, sunt tentata sa cred ca miere de mana, la noi in tara, obtin doar cativa stupari.
Ca un om curios, stau pe diverse grupuri, am si cumparat din cateva surse… dezamagirea a fost de asteptat, asa ca nu a fost foarte mare. Un prieten stupar din Valcea, mi-a trimis anul trecut o miere poliflora de padure cu mana, iar gustul de mana era pronuntat. Mi-a promis ca mai pastreaza pentru mine. Ce pot sa zic e ca era mai gustoasa si mai autentica, asa, in combinatie cum era, decat mierea pe care unii o dau ca fiind miere de mana, uneori cu eticheta.
Un aspect mai important decat gustul si preferintele fiecaruia este cel legat de alergii. Mierea de mana, nefiind din nectarul florilor, este o miere care nu are particule de polen (probabil unul din motivele pentru care nici nu cristalizeaza). De aceea, poate fi consumata de alergicii la polen.
Aici, legislatia as spune ca e putin nedreapta, pentru ca da voie unei etichete cu miere de cutare sortiment daca acea miere are 60-70% din floarea respectiva. In cazul mierii de mana, mi se pare cam periculos, tocmai din cauza alergiei la polen. Alergicul stie ca poate consuma miere de mana, dar totusi… i se face felul daca mierea nu e 90% de mana. Mi se pare nedrept, pana la urma, fie vorba de orice sortiment, pentru ca se poate obtine un procent mai mare. Cu 60-70% salcam plus rapita si paducel, iti cristalizeaza salcamul. Sau floarea-soarelui devine poliflora. Poate ca sunt eu prea atenta la astfel de lucruri, dar este o diferenta intre o miere de tei si o miere poliflora cu mult tei.
Citește și Cum am descoperit apiterapia
Am cumparat, totusi, miere de mana de la cei care sunt prezenti pe rafturile Farmaciei Tei – nu vreau sa dau nume, dar ii stiti. Nu sunt nici multumita, nici nemultumita, dar se poate consuma. Este inchisa la culoare, gustoasa, dar nu ca in amintirile mele, incalzita la temperaturi acceptabil de joase, filtrata (si aici spun „din pacate”, pentru ca asa vor majoritatea clientilor si, tot din pacate, banul dicteaza si mai putin educatia apicola). Dar e o miere buna, onesta, incomparabil mai buna fata de ceea ce vedem cu totii in rafturile magazinelor (sortimente la care am sa ma refer intr-un alt articol, caci, pentru ca pielea nu ma rabda nici pe mine, am sunat un prieten ca sa aflu… lucruri). Asadar, am sa mai cumpar aceasta miere de mana pana gasesc ce imi doresc.
Am atasat cateva poze la acest articol, iar mierea mai inchisa la culoare este o poliflora de padure cu salcam si artar. Nu am o poza cu miere de mana, dar promit ca am sa revin!
Adina Boia (facebook.com/bubulina.bee)
Sursă foto: Adina Boia
