Bolile autoimune se instalează când sistemul imunitar își îndreaptă în mod eronat atacul către țesuturile proprii ale organismului. Cu alte cuvinte, corpul se atacă singur și își lezează propriile structuri și organe. Exemple de boli autoimune includ lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoidă și scleroza multiplă. Există peste 80 de maladii autoimune, care afectează 5-10% din populația lumii.
Cum se pune diagnosticul unei boli autoimune?
Din nefericire, diagnosticarea unei boli autoimune poate fi foarte dificilă. Deoarece aceste maladii pot afecta orice organ sau țesut din organism, semnele și simptomele pe care le produc sunt numeroase, variate și pot diferi mult de la un pacient la altul. Multe dintre simptomele de debut, precum oboseală, dureri musculare și articulare, febră, modificări în greutate pot apărea în multe alte afecțiuni, nefiind specifice bolilor autoimune. Așa se explică de ce unii bolnavi, în ciuda numeroaselor analize și investigații la care sunt supuși, află abia după ani de zile de chin că simptomele pe care le acuză ascund, de fapt, o boală autoimună sau alta.
Pentru a confirma un diagnostic de boală autoimună, ar trebui în primul rând ca medicul să suspecteze că este vorba de o asemenea afecțiune. Însă cel mai probabil acolo se ajunge doar din aproape în aproape. Adică după mai multe consultații la diverși specialiști și după multe analize și investigații. Asta dacă nu cumva medicul este inspirat și bănuiește imediat că e vorba de o boală autoimună, astfel că recomandă din prima testele specifice.
Ce analize se fac pentru boli autoimune?
Confirmarea sau excluderea unei boli autoimune necesită, pe lângă evaluarea clinică a pacientului, efectuarea unor analize și teste de laborator specifice.
• Setul de analize obișnuite: hemoleucograma completă, glicemie, transaminaze hepatice, profil lipidic (colesterol total, colesterol LDL și HDL, trigliceride), creatinină, uree etc.
• Markeri inflamatori: VSH, fibrinogen, proteina C reactivă.
• Autoanticorpi. Autoanticorpii sunt anticorpi pe care sistemul imunitar îi produce pentru a ataca în mod eronat țesuturile proprii ale organismului. Testarea pentru autoanticorpii specifici asociați cu anumite boli autoimune poate ajuta la diagnosticare. De exemplu, factorul reumatoid (RF): util când există suspiciunea de artrită reumatoidă. Anticorpii anti-CCP: sunt 95% specifici pentru diagnosticul de artrită reumatoidă. Acești anticorpi pot fi prezenți și în alte boli autoimune, precum artrită juvenilă, lupus, sindromul Sjögren. Anticorpi antinucleari (ANA): un rezultat pozitiv poate indica lupus eritematos ori alte boli autoimune. Anti-tiroglobulina și Anti-TPO (Anti-tiroidperoxidaza) sunt teste care pot depista Boala Basedow Graves sau tiroidita autoimună Hashimoto.
• Teste specifice. În funcție de boala autoimună suspectată, medicul poate recomanda o serie de teste specifice acelei afecțiuni.
• Investigații imagistice. În unele situații sunt necesare și investigații imagistice – radiografie, ecografie, tomografie, RMN – pentru a evalua un organ lezat sau inflamația asociată unei boli autoimune.
• Biopsie. O biopsie a țesutului poate fi efectuată pentru a confirma diagnosticul, în special atunci când se suspectează implicarea unui organ. Probele de biopsie pot fi examinate la microscop pentru a detecta modificările caracteristice care indică o boală autoimună.
Se pot vindeca bolile autoimune?
Din păcate, cele mai multe dintre bolile autoimune nu pot fi vindecate, ci doar ținute sub control cu ajutorul tratamentului. Tratamentul vizează reducerea inflamației, ameliorarea simptomelor și recuperarea funcțiilor afectate. Vestea bună este că în multe situații pacientul poate duce o viață normală. Există mai multe opțiuni de tratament, iar medicul va alege terapia adecvată pacientului, în funcție de manifestările bolii.
• Medicamente imunosupresoare. Acestea atenuează și/sau suprimă activitatea exagerată a sistemului imunitar, ajutând la reducerea inflamației și prevenirea deteriorării țesuturilor și organelor. S-a constatat că administrarea timpurie a acestor medicamente poate conduce la ameliorarea substanțială a unora dintre maladiile autoimune. Din această categorie de medicamente fac parte și corticosteroizi (prednison), care vizează în mod special inflamațiile și sunt recomandate când simptomele bolii se acutizează.
• Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Sunt recomandate pentru calmarea durerilor și diminuarea inflamației (aspirină, ibuprofen).
• Antalgice. Sunt preparate care calmează durerea (de exemplu paracetamol).
• Managementul simptomelor. Medicul poate recomanda preparate menite să amelioreze simptomelor specifice ale bolii, cum ar fi durerea, oboseala, rigiditatea articulară, erupțiile cutanate și alte simptome asociate.
• Terapie biologică. Sunt medicamente produse de organisme vii sau derivate din materii organice, care acționează asupra unor molecule specifice din organism pentru a modula răspunsul imun și a reduce inflamația asociată cu bolile autoimune. În această categorie sunt incluși anticorpii monoclonali, inhibitori de citokine, antagoniști ai receptorilor de citokine etc.
• Fizioterapie. Este recomandată pentru îmbunătățirea mobilității în cazul acelor boli autoimune care se manifestă prin durere și inflamație la nivelul articulațiilor.
Dieta și stilul de viață
Chiar dacă nu poate vindeca în mod direct boala, adoptarea unui stil de viață sănătos poate îmbunătăți simptomele și calitatea vieții pentru persoanele afectate de boli autoimune. Un stil de viață sănătos include:
• Alimentație echilibrată. O dietă sănătoasă, bogată în fructe, legume, proteine slabe și grăsimi sănătoase, poate sprijini sistemul imunitar și poate reduce inflamația. Vezi aici alimentele interzise și cele permise în boli autoimune.
• Exerciții fizice regulate. Activitatea fizică moderată poate ajuta la menținerea mobilității, a forței musculare și a stării generale de sănătate. De asemenea, exercițiile fizice pot reduce stresul și pot îmbunătăți starea de spirit și calitatea somnului.
• Gestionarea stresului. Stresul cronic agravează simptomele bolilor autoimune prin creșterea inflamației și suprimarea sistemului imunitar. Este bună orice activitate care te ajută să reduci stresul: meditație, yoga, sport, drumeții, tehnici de respirație.
• Somn adecvat. Lipsa somnului sau un somn de proastă calitate pot agrava simptomele bolilor autoimune și pot afecta funcționarea sistemului imunitar. Adoptă obiceiuri sănătoase de somn ca să gestionezi eficient boala.
• Evitarea factorilor de risc. Fumatul, consumul excesiv de alcool și expunerea la substanțe toxice pot agrava simptomele și pot crește riscul de complicații în bolile autoimune. Evită acești factori de risc ca să-ți menții sănătatea.
Fie că doar bănuiești că ai o boală autoimună, fie că diagnosticul este deja confirmat, este important să consulți un medic cu experiență în tratarea acestor boli. Specialistul poate determina terapia potrivită în funcție de afecțiunea specifică și nevoile tale individuale. În plus, monitorizarea regulată a stării de sănătate și ajustarea tratamentului în funcție de evoluția bolii sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a unei boli autoimune.
👉 Alimente interzise în boli autoimune
👉 Care sunt cele mai frecvente boli autoimune?
👉 Semne care pot indica probleme cu tiroida
👉 Când și cum ne tratăm singuri?
Sursa foto: www.123rf.com
