Psihoterapie, psihologie, psihiatrie – sunt termeni pe care îi auzim tot mai frecvent. Dar oare știm cu adevărat ce este psihoterapia, când ar fi bine să apelăm la ea, ce rezultate putem obține și care sunt diferențele acestei terapii față de psihologie și psihiatrie? Doamna Luminița Mihaela Lișcă, psihoterapeut la Clinica de Psihologie RENIA, ne oferă câteva explicații.
Psihoterapia e o metodă eficientă de tratare a problemelor de sănătate mintală, fiind o știință aplicată situată la granița dintre medicină și psihologie.
În funcție de diagnostic, specialistul realizează o intervenție psihoterapeutică prin metode și tehnici specifice care țin de un cadru clinic și teoretic. Acestea pot fi metode și tehnici de relaxare și respirație, de restructurare cognitiv-comportamentală, metode de imagerie dirijată, hipnoterapie, de rezolvare a unor probleme etc.
Este foarte important să se înțeleagă faptul că eficiența psihoterapiei este dată în primul rând de relația terapeutică creată între pacient și terapeut, adică de încrederea care se dezvoltă între cele două părți, de atitudinea deschisă și de colaborare a pacientului față de specialist și de acceptarea necondiționată a terapeutului față de client. 
Prin psihoterapie nu se schimbă realitatea unei persoane, ci se modifică imaginea acestei realități. Se schimbă perspectiva asupra lucrurilor. Specialistul lucrează cu datele furnizate de pacient, date concrete și, bineînțeles, bazate pe realitate, întrucât terapeutul nu ghicește, nu își imaginează lucruri, ci lucrează cu ceea ce îi furnizează clientul. Prin urmare, se poate spune că într-un proces psihoterapeutic elementul-cheie este relația terapeutică.
Când e recomandat să ne adresăm unui psihoterapeut
Psihoterapia e folosită ca o metodă de tratament a problemelor psiho-emoționale și poate fi asociată cu tratamentul farmacologic indicat de medicii cu diverse specializări, cum ar fi medicul psihiatru, endocrinolog, gastroenterolog, neurolog sau medici din cadrul altor specialități medicale.
Sigur că putem merge la psihoterapie și din proprie inițiativă, atunci când:
Simțim că ceva nu e în regulă cu noi pentru că suntem triști multă vreme;
Nu dormim suficient sau dormim prea mult;
Nu avem energie;
Suntem prea timizi;
Avem o stimă de sine scăzută / nu avem încredere în noi;
Suntem anxioși;
Gândurile negative nu ne dau pace;
Nu reușim să ne gestionăm problemele de zi cu zi;
Procrastinăm (amânăm);
Avem probleme de comunicare și relaționare;
Avem probleme în cuplu;
Odată cu plecarea copiilor de acasă, părinții se confruntă cu sindromul cuibului gol și au nevoie să învețe să trăiască fără copii, să reînvețe să conviețuiască în cuplu;
Odată cu ieșirea la pensie, persoanele care au fost învățate zeci de ani să trăiască după un anumit program și să gestioneze o multitudine de task-uri, dintr-o dată se trezesc că sunt prea liberi și nu știu cum să gestioneze această libertate, nemaivorbind de conștientizarea înaintării în vârstă, care poate veni cu o mulțime de emoții și sentimente;
Trecem printr-un proces de doliu;
Trecem printr-un divorț;
Trecem printr-o pierdere de altă natură decât doliul sau divorțul, cum ar fi pierderea locului de muncă.
Diferența dintre psihiatru, psiholog și psihoterapeut
Psihiatrul este absolvent al unei facultăți de medicină cu specializare în psihiatrie.
Psihologul este o persoană licențiată în psihologie, care după finalizarea celor 3 ani de licență, dacă dorește să profeseze în acest domeniu, urmează studii masterale și apoi alte studii postuniversitare.
După finalizarea studiilor complete, psihologul poate avea titulatura de psiholog în psihologia transporturilor, în psihologia muncii și organizațională, în psihologie clinică, în domeniul securității naționale, în psihoeducație și altele.
Psihoterapeutul este, de regulă, psiholog licențiat, care a absolvit studii masterale și/sau cursuri de formare într-o ramură (sau mai multe) din cele câteva sute de ramuri ale psihoterapiei: integrativă, cognitiv-comportamentală, sistemică de familie și de cuplu, hipnoză clinică și terapie ericksoniană, psihanaliză și altele.
Cât timp durează un proces psihoterapeutic
Procesul psihoterapeutic poate fi de scurtă, medie sau lungă durată, în funcție de problemele cu care vine pacientul în cabinet, dar și de ritmul lui de schimbare, inclusiv de etapa schimbării în care se află pacientul în momentul intrării în procesul terapeutic, astfel încât să poată face față acestui proces.
Există oameni care, pentru a putea „supraviețui” evenimentelor din viață, își construiesc, treptat, niște „ziduri de apărare” între ei și lumea exterioară, ziduri care necesită timp pentru a fi conștientizate și apoi desființate cărămidă cu cărămidă, mecanism cu mecanism (vorbim aici despre mecanisme de apărare).
Uneori, traumele trăite provoacă un îngheț al emoțiilor, suprimarea lor fiind singura soluție identificată pentru a putea merge mai departe. Acest dezgheț are loc treptat, fiind necesară redescoperirea capacității de a trăi aceste emoții, de a le conștientiza și de a accepta că uneori frica vine la pachet cu furia, furia vine la pachet cu frustrarea, frustrarea cu tristețea, tristețea cu bucuria, bucuria cu asumarea, asumarea cu responsabilitatea, responsabilitatea cu nevoia de avea curaj, de a-ți recăpăta stăpânirea de sine și de a te accepta pe tine și lumea exterioară ție, deopotrivă.
Care sunt etapele schimbării într-un proces psihoterapeutic
În teoria de specialitate sunt prevăzute 5 etape ale schimbării: precontemplarea, contemplarea, pregătirea, acțiunea și menținerea.
În etapa precontemplării, pacientul vine în terapie fără să conștientizeze care sunt problemele cu care se confruntă. El vine pentru că l-a trimis mama, iubita/iubitul, profesorul, șeful etc.
În cea de-a doua etapă, contemplarea, pacientul înțelege că are o problemă, se gândește că ar avea ceva de făcut, însă nu face nimic. Oamenii pot rămâne în această etapă timp de mai mulți ani.
În cea de-a treia etapă, pregătirea, persoana face primii pași spre schimbare.
Apoi, în etapa a patra, acțiunea, pacientul face schimbări majore pentru a-și depăși problemele. El deja acționează.
În ultima etapă, respectiv etapa menținerii, acesta menține modificările, își gestionează problemele, le previne și își consolidează câștigurile.
Prin urmare, având în vedere toate cele expuse anterior, se poate spune că un proces terapeutic poate dura de la minimum 10 ședințe până la câțiva ani.
Ce se întâmplă în cabinetul de psihoterapie?
În primul rând, aș vrea să precizez și să se înțeleagă foarte clar că în cabinetul de terapie nu se stă de vorbă, ci se lucrează: se ventilează, se evaluează problemele clientului, se aplică metode și tehnici de psihoterapie, în funcție de problema și de momentul în care se află pacientul și, uneori, se și plânge. Toate datele și informațiile furnizate de client sunt confidențiale. De asemenea, ceea ce se lucrează în cabinet este confidențial.
Există preconcepția că, dacă cineva merge la psihoterapeut, acesta din urmă TREBUIE să îl și vindece. Aceasta este o eroare cognitivă. Simpla prezență în cabinetul psihologului nu vindecă. Este un pas important (de multe ori, greu de făcut), însă psihoterapia presupune o colaborare între psihologul psihoterapeut și pacient.
Psihoterapeutul nu are o pastilă-minune pe care să i-o dea pacientului, ci îi livrează instrumentele cu care acesta din urmă poate să lucreze.
Psihoterapeutul nu pune diagnostice și nu prescrie tratament medicamentos, acest domeniu aparținând exclusiv medicului psihiatru.
În cabinetul psihoterapeutului se face psihoeducație, se procesează, se conștientizează, se ventilează, uneori se plânge și, nu în ultimul rând, se dau teme pentru acasă. Temele pentru acasă au scopul lor. Schimbarea comportamentelor și schimbarea modului de a gândi nu se întâmplă peste noapte. Noile comportamente ori noile moduri de gândire se exersează, așa cum în școală se exersează tabla înmulțirii sau se învață versurile unei poezii. Sigur că pentru întregul proces e nevoie de un efort, de cele mai multe ori solicitant și îndelungat, pentru a reuși să lucrăm cu propriile emoții sau experiențe, însă rezultatul final merită! De ce? Pentru că devii stăpânul propriei tale vieți!
Sunt Luminița Mihaela Lișcă, psihoterapeut la Clinica de Psihologie RENIA. Dacă te confrunți cu astfel de dificultăți, sunt alături de tine pentru a te ajuta să navighezi prin aceste provocări și să găsești echilibrul emoțional de care ai nevoie. Contactează-mă pentru a discuta cum pot să te sprijin în acest proces.
Sursă foto: 123rf.com
