Contracepția reprezintă evitarea unei sarcini. Mai este numită control hormonal, control al fertilității sau anticoncepție și include totalitatea metodelor existente pentru a evita sarcina. Metodele contraceptive au o istorie ce dateaza de cel putin cateva milenii, însă în ultimele decenii acestea s-au diversificat și s-au îmbunătățit. De la contracepția prin metode naturale sau bazată pe plante până la implanturile subcutanate hormonale și până la sistemele intrauterine care eliberează hormoni direct în cavitatea uterină drumul este destul de lung.
Ce e important de știut este că nu oricui i se potrivește oricare dintre aceste metode. De aceea, alegerea trebuie făcută împreună cu medicul specialist. Iată care sunt opțiunile!
Metode naturale de contracepție
Sunt cele mai folosite, dar și cele care au rata cea mai crescută de sarcini neplanificate. Se bazează pe evitarea relațiilor sexuale în cursul perioadei fertile, numai că identificarea acesteia este, de cele mai multe ori, dificil de realizat cu exactitate, mai ales dacă ai un ciclu neregulat.
Metode contraceptive de barieră
Acestea constau în metode fizice: prezervativul (condomul) și diafragmul cervical și metode chimice: geluri spermicide, bureți cu spermicide etc. Sunt cel mai usor de folosit și cu cele mai puține efecte secundare, dar nu sunt și foarte eficiente. Cel mai important aspect este că te protejează și de bolile cu transmitere sexuală. Dezavantajele sunt date de numărul procentual de sarcini nedorite destul de mare și de inconvenientele practice legate de utilizarea acestei metode.
Contracepția hormonală
Preparatele hormonale cu rol contraceptiv pot fi administrate fie oral, fie sub formă de injecție, cu efect prelungit, fie sub forma unor implanturi subcutanate.
Contraceptivele orale
Pot conține fie ambii hormoni sexuali feminini, estrogen și progesteron, fie numai progesteron. Estrogenii și progesteronul sunt secretați, în principal, de către ovare. Atunci când iei pilule contraceptive, estrogenii conținuți de acestea inhibă ovulația, adică împiedică ovarul să elibereze un ovul, iar progesteronul acționează în primul rând asupra endometrului (mucoasei uterine) și asupra mucusului cervical, îngroșându-le și împiedicând astfel un eventual ovul fecundat să se „cuibărească” în uter.
Combinarea celor două tipuri de hormoni permite scăderea dozelor, prin urmare, diminuarea eventualelor efecte secundare. Aceste efecte și complicațiile legate de pilulele contraceptive apar în mod special la femeile care și le administrează fără un sfat competent, din partea medicului.
Există două feluri de pilule contraceptive, în funcție de tipul și de cantitatea de preparate hormonale pe care le conțin.
Pilulele estroprogesteronice. Conțin ambele tipuri de hormoni, pot avea doze fixe ale acestora sau doze variabile, mimând cantitățile de hormoni secretate de organism în cursul ciclului menstrual. Se iau zilnic, de preferință la aceeași oră a zilei, dar perioada de administrare diferă de la un tip de pilulă la alta (monofazice, multifazice, bifazice, trifazice sau pentru ciclu extins).
Pilulele care conțin doar preparate progesteronice. Trebuie administrate permanent, fără pauză, la aceeași oră a zilei sau cu oscilații de maximum 3 ore de la o zi la alta, în caz contrar, riscul de sarcină fiind mult mai mare.
Implantul subcutanat de preparate progesteronice
Este o altă metodă contraceptivă hormonală de lungă durată, ce asigură eliberarea controlată de doze mici de progestative. Preparatele de acest gen asigură o contracepție pentru perioade de timp mari (2-3 ani până la 7 ani), deci mare atenție dacă te hotărăști și folosești această metodă contraceptivă!
Contracepția prin dispozitive intrauterine
Această metodă constă în introducerea în uter a unui dispozitiv conținând ioni de cupru. Necesită obligatoriu consult medical și în general se recomandă femeilor care au născut și care nu au leziuni uterine.
Este cea mai sigură metodă dintre cele utilizate în prezent și este activă pe o perioadă de aproximativ 5 ani. Are mai multe avantaje: nu influențează major funcția ovarelor (nu întrerupe ovulația), având o acțiune locală în uter, are un ușor efect antiinflamator local, îngroașă mucusul cervical, nu are contraindicațiile contraceptivelor orale. Fertilitatea se reia în maximum 30 de zile de la extragerea sistemului intrauterin hormonal, iar sarcina care urmează nu este expusă la riscuri teratogene. Rar, pot apărea chisturi ovariene, care se resorb spontan.
Se poate realiza doar la solicitarea ta expresă, dacă ai mai mulți copii sau dacă sarcina îți poate pune în pericol viața, în cazul unor boli grave. Metoda propriu-zisă constă într-o intervenție chirurgicală prin care sunt ligaturate trompele uterine. Cele două trompe uterine asigură, în mod normal, ajungerea ovulului de la nivelul ovarului în uter, unde se fixează de peretele uterin.
Prin ligaturarea lor („legarea” cu ață chirurgicală a fiecărei trompe uterine), traiectul este întrerupt, iar ovulele nu mai ajung în uter. Este o metodă mai mult decât sigură, dar și definitivă. Așa că, dacă te hotărăști pentru așa ceva, trebuie să știi sigur că nu mai vrei să ai copii niciodată.
Ei, dar ce te faci daca nu ai luat nici o măsură contraceptivă? Pentru a evita, totuși, o sarcină, există posibilitatea administrării de preparate hormonale care să împiedice nidația (fixarea ovulului fecundat pe peretele cavității uterine). Tratamentul trebuie inițiat cât mai repede posibil și nu mai târziu de 72 de ore după contactul sexual.
Sursă foto: 123rf.com
