Fie că îi admirăm, fie că nu (ba chiar dimpotrivă!), fie că au un rol important în viața noastră, fie că sunt simple cunoștințe, nu-i putem ocoli pe dominatori. Îți prezint un ghid care te va ajuta să îi ințelegi mai bine și să interacționezi mai ușor cu ei, fără „costuri emoționale” prea mari.
Ce sunt dominatorii
În sensul larg al cuvântului, dominatorul este o persoană care controlează și se impune, având o nevoie acerbă de putere. Dominatorii preferă să conducă, de aceea, îi găsești deseori în poziții de conducere, unde dețin o mare parte din control. Sunt, cu siguranță, încrezători în ei înșiși, „rezolvatori” de probleme și sunt înclinați către acțiuni cu risc înalt. Într-un grup, ei sunt primii care zic: „Hai să facem!”
Desigur, structura lor generează și dezavantaje: tind să își depășească atribuțiile. Din cauză că sunt obsedați de control, nu delegă sarcinile, fapt ce poate duce la stres și la burnout. Nu le place rutina, vor rezultate rapide, de aceea, pierd din vedere amănunte importante, ceea ce uneori s-ar putea să îi coste.
Partea bună a dominatorilor
Ce putem învăța de la dominatori: asertivitatea, felul direct de a spune lucrurilor pe nume, rapiditatea decizională și acțiunea. Dacă ne gândim la tipul de personalitate, există doar anumite trăsături principale care se confundă cu acest tip și, de aceea, oamenii ajung să fie categorisiți drept timizi, sociabili, narcisici sau dominatori.
Pe de altă parte, personologii sustin că, dacă o persoană se distinge printr-o singură carcateristică și nu printr-un ansamblu de caracteristici, atunci avem de-a face cu o personalitate dizarmonică, ce frizează patologicul. Raportându-ne la dilema „trăsătură înnăscută versus trăsătură dobândită”, adevărul este undeva la mijloc, întrucât el reflectă atât genele, cât și mediul.
Dominatorii în cuplu
Multă lume se întreabă dacă un cuplu format din doi dominatori poate supraviețui. Răspunsul scurt este: „Da, poate supraviețui!” Vorba aceea că opușii, extremele se atrag este valabilă și în cadrul relațiilor de cuplu, dar studiile spun că, de fapt, cele mai reușite sunt cuplurile mai degrabă similare, nu cele complementare.
Cu toate că ne atrag uneori și cei care sunt deosebiți față de noi, de multe ori ne căutam parteneri care să ne semene în anumite privințe și care să aibă același ritm de viață. Cei care au aceleași trăsături de personalitate au și relațiile cele mai longevive.
Pe de altă parte, dacă un cuplu e alcătuit din doi dominatori, s-ar putea să existe o problemă în a trece peste conflicte (care vor fi dese), căci vor insista amândoi să aibă ultimul cuvânt. Dacă dominatorii din cupluri nu știu să faca compromisuri pentru a ajunge la jumătate de drum, este puțin probabil ca aceștia să aibă o relație funcționala de lungă durată. Ei pot sta împreună din alte motive, rațiuni economice, de dragul copiilor, dar de cele mai multe ori sfârșesc prin a se despărți dacă nu sunt dispuși să învețe câteva strategii de comunicare și de relaționare.
Cuplurile sunt de mai multe feluri, iar ele se formează, de cele mai multe ori, pe baza a două criterii: al complementarității (opusele se atrag) sau al similarității (cine se aseamănă se adună). Dacă vorbim despre primul caz, este clar ca submisivul a căutat, cu bună știință, în dominator niște trăsături care îi sunt de folos. Abilitatea de a lua decizii rapide, de a avea un ritm de viață și de gândire alert aduce niște avantaje.
Dominatorii nu sunt niște persoane cu care nu se poate conviețui. Așa cum ei pot învăța să lucreze pe partea de comunicare, ascultare și răbdare, așa și ceilalți pot învăța care sunt avantajele și dezavantajele conviețuirii cu un dominator. Comunicarea asertivă, cunoașterea de sine, precum și o educare continuă a stimei și a respectului de sine pot fi, toate, arme cu care să luptăm împotriva subjugării.
Părintele dominator
Pentru că dominatorii au puțină răbdare, ar fi bine ca ei să își educe această latură care este deficitară. Un părinte dominator poate fi extrem de autoritar, încercând să aibă ultimul cuvânt și cerând obediență absolută, fără să ofere explicații sau sprijin emoțional.
Daca așa stau lucrurile, atunci copilul se poate manifesta prin crize de furie, poate fi resentimentar și poate simți o mare dezamăgire. În acest caz, relația părinte-copil poate fi afectată pe termen lung. Un părinte dominator poate avea un copil creativ, dar timid și copleșit de personalitatea părintelui. Copilului trebuie să i se ofere posibilitatea de a-i arăta părintelui său ce gândește și ce simte, înainte ca acesta să îl umbrească cu propriul său ego.
Dominatorii la birou
De obicei, dominatorii sunt decisivi și hotărâți. Ei sunt pionierii, deschizătorii de drumuri și liderii care își asumă riscuri. Uneori sunt doar direcți și asertivi, alteori sunt chiar agresivi. Cer multe de la ei înșiși și de la ceilalți, făcând totul într-un ritm rapid.
Pentru că răbdarea lor este, deseori, limitată, încercați să nu vă pierdeți în amănunte atunci când comunicați cu ei. Nu puneți prea multe întrebări, pentru că pot fi interpretate ca un neajuns profesional sau ca incompetență. E de preferat ca discuțiile cu dominatorii să fie scurte, clare, concise și fără încărcătură emoțională. Dominatorii suportă cu greu critica, chiar și atunci când e constructivă. Prin urmare, evitați să îi criticați!
Diana Nicolescu este psiholog și psihoterapeut, fiind specializată pe anxietate, depresie, tulburări obsesiv-compulsive, dependențe de substanțe sau de gambling, burn-out, lipsă de motivație, gestionarea furiei, reglare emoțională (diananicolescu.blogspot.com, psihologdiananicolescu@gmail.com)
Surse foto: Diana Nicolescu, 123rf.com
