Când ritmul înnebunitor de succedare a evenimentelor, ca într-un caleidoscop, ne oboseşte într-atât încât totul ni se pare lipsit de sens, când avem impresia că tehnologia modernă a înlocuit până şi sentimentele şi emoţiile, se instaurează depresia. Doar gestionarea stresului ne poate ajuta să evităm să cedăm psihic.
Stres, depresie, nevroze. Neplăceri cu care, în general, omul s-a confruntat dintotdeauna, parcă. Îngrijorător este însă că în vremurile noastre par a ne pândi la fiecare pas pe toţi deopotrivă. Pentru a nu ne lăsa doborâţi sau când încercăm să ne vindecăm sufletul ce stă să împietrească, recurgem la tot felul de metode. Una dintre ele ar putea fi şi terapia Morita.
De la filosofie la psihoterapie
Pe la începutul secolului trecut, medicul japonez Shoma Morita, şeful Secţiei de psihiatrie din cadrul Universităţii de medicină din Tokyo, preocupat de tratarea nevrozelor şi nemulţumit de metodele la care se recurgea în acest scop, influenţat de învăţăturile filosofiei budiste Zen, a creat un nou sistem terapeutic ce urma să-i poarte numele. Peste câteva decenii, noua metodă psihoterapeutică, orientată spre tratarea tulburărilor de anxietate şi a nevrozelor caracterizate prin hipersensibilitate, introversie, predispoziţie spre perfecţionism şi ipohondrie, a pătruns şi în spaţiul occidental, începând cu SUA şi extinzându-se apoi pretutindeni în lume, ca mijloc terapeutic în tratarea diverselor afecţiuni psihice.
Trepte spre vindecare
În vederea însănătoşirii urmează a fi parcurse patru stadii, cu o durată de o săptămână fiecare, mai puţin ultimul, ce poate fi mult prelungit.
Odihnă şi izolare
Pacientul japonez este izolat într-o cameră slab luminată de spital şi, practic, nu face nimic – n-are voie nici să vorbească, nici să citească, nici să scrie, nici să asculte muzică. Stă lungit în pat şi tace. Îl părăseşte doar din când în când pentru a lua masa sau pentru a merge la baie.
În varianta occidentală: câteva zile de singurătate în care te izolezi de tot şi de toate. La ce bun un asemenea „tratament”? Pentru a te detaşa de lumea zgomotoasă din jur şi a intra în armonie cu tine însuţi.
Ţinerea unui jurnal
Patul poate fi părăsit nu doar pentru a lua masa, ci şi pentru a deretica prin cameră, pentru a te ocupa de grădinărit. Un aspect important: ţinerea unui jurnal, în paginile căruia sunt revărsate toate emoţiile şi gândurile cumulate. Atât deocamdată.
Efort fizic susţinut
Se depune o muncă grea şi de durată, câteva zile la rând. Efortul fizic susţinut creşte rezistenţa fizică şi psihică, de unde şi încrederea în propriile forţe, debarasarea de temerile şi îngrijorările de tot felul, fie ele întemeiate sau nu.
După o săptămână de muncă istovitoare, frica de efort fizic va dispărea pentru totdeauna. Dar nu doar atât: lipsa totală a interesului faţă de orice activitate va fi dispărut, aşa că fiecare clipă de viaţă va fi apreciată şi valorificată.
Revenirea la o viaţă activă
Singurătatea absolută este abandonată. Ai voie să citeşti, să vorbeşti cu cei din jur despre orice, mai puţin despre boală. În plus, ai şi o sarcină interesantă: te pui în locul cuiva care ştii că te apreciază şi în numele respectivei persoane scrii în jurnal motivele pentru care o face. E posibil să descoperi că nu sunt deloc puţine. Ceea ce te va ajuta să priveşti viaţa dintr-o cu totul altă perspectivă: merită s-o trăieşti! Nu să vegetezi.
S-a constatat că, în urma supunerii unui asemenea tratament, după doar câteva săptămâni, individul îşi schimbă complet modul de a privi viaţa: devine calm, binevoitor, răbdător, ca un călugăr dintr-o mănăstire budistă Zen. Încetează să-l mai domine diversele simptome nevrotice precum irascibilitatea, indecizia sau anxietatea. Începe să zâmbească mai des, să râdă, să se bucure de tot ceea ce-l înconjoară. Viaţa capătă culoare şi valoare. Concluzia se trage de la sine: după detaşarea totală de o stare de lucruri care te apasă, revenind la un mod obişnuit de viaţă o vei privi cu alţi ochi şi o vei aprecia în mod obiectiv.
Învăţăminte pentru fiecare
Aşadar, dacă dintr-un motiv sau altul, realitatea pare a nu te mulţumi, evadează pentru un timp din ea. O săptămână, două, trei. Cum e foarte posibil să n-ai cum să te duci la clinica doctorului Morita din Tokyo, scoate telefoanele din priză, fă abstracţie de prezenţa televizorului şi a radioului, uită de Internet, anunţă-ţi prietenii că, pentru un timp, vrei să nu fii deranjat.
Ţine un jurnal, încredinţează-i toate frământările, gândurile, sentimentele. Practică o formă de meditaţie şi exerciţii de respiraţie, petrece cât mai mult timp în aer liber, practicând diverse activităţi care să te solicite fizic.
La ce bun toate acestea? Pentru a învăţa să te ţii la distanţă de tumultul agresiv al lumii înconjurătoare, să iei viaţa aşa cum e. Fără dorinţa chinuitoare de a o schimba, te vei putea bucura pur şi simplu de ea, nemailăsând sentimentele şi trăirile negative să te copleşească. Și vei putea afirma cu convingere: da, viaţa e frumoasă!
Mai multe articole despre sănătate și despre frumusețe puteți citi în revista #Sănătatea de Azi. O găsiți în magazinele de presă sau pe site-ul publisol.ro, unde o puteți comanda în ediție digitală sau în ediție print.
Sursă foto: 123rf.com