Printre băuturile care au devenit tot mai populare în ultimele decenii se numără și maté sau Yerba maté. Ne-am obișnuit să-i zicem „ceai maté”, dar, după veți vedea în continuare, nu e vorba de un nou sortiment de ceai, ci de cu totul altceva!

Yerba maté (Ilex paraguariensis) este planta din care se obține băutura cu același nume, prin macerarea frunzelor. Se bea în mod tradițional în America de Sud, fiind extrem de populară mai ales în Argentina, Uruguay și Paraguay, dar și în Chile sau Bolivia. De asemenea, indigenii din Brazilia beau maté din vremuri străvechi. Cei care au citit literatură sudamericană sunt, de altfel, obișnuiți cu licoarea preferată a americanilor din Sud… În acele țări, maté se bea ca stimulent și energizant cotidian, depășind în popularitate ceaiul și cafeaua. Mai mult, s-a răspândit și în țări precum Turcia, Liban sau Siria.

Numele maté vine din spaniolă, unde înseamnă „tigvă”, căci sudamericanii consumă această băutură dintr-un fel de bol făcută din tigvă (Lagenaria vulgaris), o plantă cucurbitacee agățătoare care face un fruct asemănător unui dovlecel cu coajă lemnoasă. Din această „tărtăcuță” se fac recipiente, boluri cu tot felul de forme, din care se bea maté.

În funcție de regiune, băuturii maté i se mai zice maté cocido sau doar cocido, chá maté (adică ceai maté), kojoi sau yerbiado.

Maté sau ceai?

Ce alegem: ceai sau maté? Care e mai bun? Care e mai gustos, care e mai sănătos? Mulți își pun aceste întrebări. Fiecare dintre cele două băuturi are atuurile sale. De pildă, au gusturi diferite. Maté are un gust mai pronunțat decât multe tipuri de ceai, fiind mai amar decât ceaiul negru, căci conține mai multe taninuri (pe care le găsim și în vinul roșu) și mai multă cofeină. Ceaiul negru, pe de altă parte, e mai dulce, căci conține mai multe zaharuri.

Maté este cunoscut pentru proprietățile sale energizante, care se datorează conținutului mare de cofeină, care este de 1% (mai scăzut decât al cafelei, dar mai mare decât al ceaiului), și de vitamine B1 și B2.

Ceaiul se face din planta Camellia sinensis. În China și în India e cunoscut de 4 milenii, fiind consumat atât ca aliment, cât și ca medicament. Astăzi, e foarte popular în întreaga Asie, unde e consumat zilnic, dar îl găsim peste tot în lume. Planta se infuzează în apă fierbinte, timp de câteva secunde până la câteva ore, în funcție de sortimentul de ceai.

Maté, în schimb, se obține din altă plantă, Ilex paraguariensis, și vine din America de Sud, fiind descoperit, se pare, de indienii Guarani. Conține cofeină (similar ceaiului negru), dar, nefiind fermentat (similar ceaiului verde sau ceaiului alb), nu provoacă nicio problemă la nivelul stomacului.

Mate este întotdeauna o băutură verde sau neagră, în vreme ce ceaiul poate avea orice culoare (cu excepția albului).

Mate e cultivat în general la altitudini mari, în timp ce ceaiul îl întâlnim mai ales în regiuni tropicale. 

Iată de ce e bine să bei maté!

Maté are o serie de beneficii pentru sănătate, iar cele mai importante sunt următoarele:

• Efect stimulator: te ține treaz și elimină oboseala (fizică și psihică) pe termen scurt.
• Îți îmbunătățește performanțele cognitive, tot pe termen scurt.
• Scade colesterolul „rău” (LDL) și crește colesterolul „bun” (HDL).
• Ajută la menținerea siluetei, favorizând pierderea în greutate.
• Elimină durerile de cap și durerile reumatismale.

Yerba maté este cultivată chiar și în India, unde a fost inclusă în farmacopeea ayurvedică. Indienii consideră că aceastp plantă tratează migrenele, oboseala, depresia nervoasă și durerile reumatismale.

Cum se prepară și cum se bea maté

Maté se obține tot din frunze macerate, dar modul de preparare tradițional diferă față de al ceaiurilor pe care le consumăm în mod obișnuit. Mai întâi, frunzele macerate se amestecă bine de tot în bol. Apoi se toarnă apă rece peste ele, până le acoperă complet. Se așteaptă ca frunzele să absoarbă complet apa.

După aceea, se toarnă apă fierbinte peste amestecul de frunze. Apa va avea 70-80 de grade Celsius, nu mai mult, deci nu va fi apă clocotită, căci aceasta ar da un maté prea amar. Pentru o infuzare completă, se așteaptă câteva minute bune. În acest fel, substanțele chimice conținute de această plantă se descompun și îi conferă băuturii rezultate gustul caracteristic și numeroasele beneficii pentru sănătate.

În mod tradițional, maté este băut din „tărtăcuța” tradițională cu ajutorul unui pai, de obicei metalic, numit bombilla, care are la bază un filtru ce oprește resturile de frunze macerate de pe fundul vasului. Acesta se fizează în recipient la început, înainte de a turna apa fierbinte.

Când se bea maté într-un grup de prieteni, se procedează astfel: cel care prepară bea primul și bea tot conținutul bolului. Apoi se toarnă apă fierbinte din nou și bolul este pasată următorului. Și tot așa. Dintr-o porție de frunze se pot obține până la 10 porții de băutură maté. Prietenii beau, pe rând, din același pai, din aceeași bombilla.

Desigur, există și alte modalități de preparare, care vor da un gust diferit băuturii finale. Infuziei de maté i se adaugă uneori suc de lămâie sau lapte și zahăr.

Află mai multe și despre o altă băutură populară, de aici: Ceaiul matcha, experiențe senzoriale unice

O bogăție de savori

Tipice pentru maté: bolul tradițional din tigvă și paiul metalic bombilla.

Gustul ceaiului maté diferă nu doar în funcție de modul de preparare, ci și în funcție de tipul de frunze folosit, la fel cum ceaiul verde și ceaiul alb se fac din aceeași plantă, dar gustul lor e diferit pentru că frunzele sunt tratate diferit.

De asemenea, maté are gusturi și arome diferite în funcție și de locul din care provine, de maturitatea plantei și de durata uscării frunzelor. Pe scurt, nu există un gust „tipic” pentru această băutură! Maté poate avea fie o aromă ierboasă, fie una amăruie, cu note de nuci, stejar sau tutun ori cu note florale.

Interesant e că sudamericanii consideră că nu gustul acestei băuturi contează cel mai mult, ci întreaga experiență de a bea maté din plosca tradițională, împreună cu prietenii, la o șuetă de după-amiază sau dimineața, alături de un mic-dejun savuros din care nu lipsesc ouăle.

Povestea unei plante care a trecut oceanul

Europenii au aflat de Yerba maté abia în secolul al XVI-lea, după descoperirea Americii, de la un explorator spaniol care povestea cum indienii Guarani din Paraguay își prepară o infuzie din niște frunze care le alungă instantaneu oboseala și îi binedispune pe loc.

La acea vreme, băutura a făcut furori în Spania, mai ales că ea devenea o concurentă a deja popularului ceai indian al englezilor , deci era, cumva, o băutură spaniolă, motiv de mândrie locală! Astfel, iezuiții aflați în misiune în Paraguay au început să planteze culturi de Yerba maté și să exporte frunzele magice în Europa, pentru a concura ceaiul englezesc. De aceea, europenii i-au spus, la început, „ceaiul iezuiților”.

Pe la începutul secolului XX, acest prim sortiment, „ceaiul iezuiților”, a devenit așa-numitul mate cocido, extrem de popular în toate rândurile societății sudamericane, mai ales datorită prețului mult mai mic față de al ceaiului sau al cafelei.

Sursă foto: 123rf.com

Citește și Ce este kombucha și de ce e bine să o bei