În lumea de astăzi, în care alimentele sănătoase (fără chimicale și adaosuri, neprocesate, nemodificate genetic) sunt din ce în ce mai rare și mai greu de procurat, în care obezitatea, diabetul și o serie de alte boli grave sunt tot mai larg răspândite, este firesc să fim tot mai preocupați de ceea ce mâncăm!
Printre altele, nutriționiștii (și nu doar ei, ci și mulți dintre noi) și-au pus și următoarea întrebare: Oare există o legătură directă între alimentație și îmbătrânire? Cu alte cuvinte, am putea îmbătrâni… mai lent, am putea „amâna” îmbătrânirea, am putea influența, cumva, îmbătrânirea prin modul în care ne hrănim? Nu, nu e vorba de o „tinerețe fără bătrânețe”, de o tinerețe perpetuă, ci de o îmbătrânire mai lentă și mai fără probleme de sănătate.
Pentru a afla răspunsul, au fost cercetate și studiate tot felul de comportamente umane, dar și animale, alimentare și nealimentare, și au fost luați în considerare o mulțime de parametri.
Restricțiile calorice fără carențe nutriționale pot crește speranța de viață!
Un american consumă în medie 2500 de calorii pe zi, un vest-european, 2300, în vreme ce un japonez din Okinawa ingerează doar 1800 de calorii pe zi, fără însă a prezenta vreo urmă de malnutriție!
Insula Okinawa e celebră nu doar pentru faptul că acolo s-a născut celebrul sistem de luptă numit karate, ci și pentru că acolo oamenii trăiesc foarte mult, ajungând la vârste de 100 de ani și peste (vezi aici și aici povestea zonelor albastre). Un adevărat miracol! Intrigați, cercetătorii au constatat că locuitorii din Okinawa acordă o foarte mare importanță alimentației, practicând, de fapt, un regim restricționat caloric. Nu fac foamea, dar nu fac nici excese! Practic, ei nu iau niciun gram suplimentar în greutate, încetinând astfel procesul îmbătrânirii. Rutina okinawienilor (nu, nu sunt extratereștri, nu sunt klingonieni, ci sunt oameni ca noi!) se numeste hara hachibu și înseamnă să nu mănânci până te saturi și abia mai poți să te miști (așa cum facem noi, în Vestul „civilizat”).
Stilul de viață al centenarilor japonezi a fost pus în legătură cu unele studii făcute pe animale, mai ales pe maimuțe. Iar concluzia e cea enunțată mai sus: restricționarea aportului caloric (dar fără carențe nutriționale) poate crește speranța de viață! Deja în anii 1930, un profesor de la universitatea Cornell (SUA), pe nume Clive McCay, publica un articol în care arăta cum reușise să prelungească viața unor șobolani cu până la 40% (comparativ cu unii care se hrăneau liber) prin reducerea caloriilor din alimentația acestora cu 30-40%. Ulterior, testele cu restricționarea calorică au dat aceleași rezultate la nu mai puțin de 50 de specii diferite de animale, de la rozătoare până la nevertebrate sau pești.
Explicația? Cu cât mâncăm mai mult, cu atât producem mai multe deșeuri, reziduuri metabolice. De pildă, excesul de glucide (paste, cartofi, pâine) duce la un conținut prea mare de acizi lactic, piruvic și cetoglutamic și de seromucoizi (reziduuri ale metabolismului glucidelor) în sânge și în lichidele din organe. Aceste deșeuri în exces provoacă o uzură accelerată a celulelor, urmată de o creștere a reînnoirii celulare și tisulare, care va duce la creșterea numărului de mutații ADN. Consecința: crește riscul de cancer.
De asemenea, radicalii liberi, fiind tot mai numeroși, atacă membranele celulare și chiar și mitocondriile („fabricile de energie” din interiorul celulelor), iar în timp va exista o pierdere de energie la nivel general. Mai mult, stresul oxidativ cauzat de radicalii liberi va favoriza bolile degenerative.
Evident, locuitorii din Okinawa mănâncă mult mai sănătos decât noi, vesticii, care, odată cu alimentele, ingerăm conservanți, aditivi, grăsimi, pesticide etc. Faptul că noi gustăm tot timpul câte ceva, și între mese, grăbește și el îmbătrânirea celulară.
Mai puține calorii nu înseamnă a mânca mai puțin!
S-a observat că, atunci când mâncăm, suntem mult mai sensibili la volumul alimentelor decât la calorii. „Aoleu! Mănânc prea mult!” Corect, doar că uneori mâncăm puțin, dar alimente pline de calorii. Și nu este în regulă. Ca să ne simțim sătui, vom acumula mai multe calorii, din cauza faptului că alimentele și-au pierdut foarte mult din nutrienți!
Iată un exemplu de dezechilibru nutrienți / calorii: făina albă rafinată își pierde 95% din vitamina E, 87% din vitamina B6, 85% din magneziu, 78% din fibre, în schimb, unui bob de grâu transformat în făină albă îi crește de 6 ori densitatea calorică! De 6 ori!
Practic, peste 50% din caloriile pe care le preluăm provin din cereale rafinate și din zahăr adăugat. De pildă, un cheeseburger are 100 de grame, dar are nu mai puțin de 280 de calorii, în vreme ce o masă tradițională din Okinawa de 500 de grame, care conține legume, orez integral și supă de soia, are același număr de calorii, la un volum de 5 ori mai mare! De ce? Pentru că acea masă e bogată în apă, fibre, nutrienți, vitamine, minerale și oligoelemente. Deși au un volum mai mare, aceste alimente conțin mai puține calorii și produc mai puține deșeuri metabolice, generând mai puține modificări celulare.
Ce mănâncă și ce beau japonezii din Okinawa
Locuitorii celebrei insule japoneze consumă în primul rând multe legume și fructe, apoi mâncăruri pe bază de soia fermentată, cereale, pește (însă doar de maximum trei ori pe săptămână), foarte puține produse de origine animală, apă curată în cantități suficiente, băuturi alcoolizate în cantități moderate. Din păcate, tinerii de acolo nu mai respectă punct cu punct aceste tradiții alimentare, astfel că ei nu mai sunt la fel de sănătoșii ca bunicii și părinții lor. Chiar și în Okinawa au început să apară fast food-urile.
Cele mai multe alimente „moderne”, cu care am început să ne obișnuim și noi după anii 1990 (adică hamburgeri, pizza, sucuri, pâine și cereale rafinate, patiserie etc.), renunțând la bucatele tradiționale, au foarte multe calorii, dar sunt foarte sărace în nutrienți. De aceea, pentru a ne sătura cu aceste alimente, vom avea tendința de a mânca mult și foarte mult, căci volumul nutrienților este cel care dă sațietate, iar aceștia lipsesc. De aceea, ne vom supraîncărca mereu și mereu cu calorii.
În orice caz, e bine să știm că, indiferent care este regimul alimentar pe care îl alegem, măsura este cheia. Moderația! Desigur, asociată cu noțiuni precum calitate, echilibru alimentar, dar și personalizare (suntem diferiți, metabolizăm diferit, avem stiluri de viață diferite etc.). Doar în acest fel putem avea mereu energie, putem rămâne sănătoși și putem trăi mai mult!
Sursă foto: 123rf.com
Citește și:
