Conflicte! Este primul cuvânt care ne vine în minte când ne gândim la comunicare în relația dintre părinți și adolescenți. Și, totuși, relația dintre părinți și adolescenți poate fi armonioasă, în ciuda provocărilor ce pot apărea pentru ambele părți.
Într-adevăr, nu e deloc ușor să fii părintele unui adolescent. Copilul, care abia a împlinit 12 ani, se schimbă pe zi ce trece. Trântește ușa. Te contrazice mereu. Te sfidează. În ochii tăi, însă, el e același copil pe care încă trebuie să-l supraveghezi și să-l sfătuiești. Doar că nu găsești nicio cale de comunicare cu el. Te întrebi, cu îngrijorare, ce ar trebui să faci pentru ca dialogul dintre voi să devină din nou posibil? Nu poți rezolva situația fără să încerci mai întâi să-l înțelegi.
Ce se întâmplă cu adolescenții?
Este o realitate: copiii devin adolescenți la vârste tot mai fragede. Iar adolescența se încheie din ce în ce mai târziu. Atât fetele, cât și băieții, suferă u
nele transformări fizice și psihice între 12-18 ani. Pe adolescenți îi zăpăcesc, îi bulversează proprii hormoni. Își doresc mai multă libertate, sunt interesați de propriul corp și încearcă să se descopere pe sine. Preferă compania prietenilor mai mult decât pe cea a familiei. Își fac planuri de viitor, sunt preocupați de profesie, carieră și de realizarea materială. Își creează propria identitate.Mai mult însă – lucru care îi sperie pe mulți părinți, deși este ceva firesc – adolescentul devine interesat de sex. Descoperă ce înseamnă impulsul sexual, își manifestă curiozitatea sexuală, îi crește libidoul. Fetele traversează faza narcisistă – se iubesc pe ele însele, stau în fața oglinzii toată ziua, vor să fie frumoase și se îmbracă sexy. Totuși, nu sunt suficient de mature psihic pentru a-și controla comportamentul și a anticipa în timp util „explozia” pe care o stârnesc în partener. Băieții adolescenți au pulsiuni sexuale, poluții nocturne, erecții, pe care și le „descarcă” în maniere diferite: pot deveni violenți verbal sau fizic, pot apela la manevre autoerotice (firești la băieții adolescenți).
O perioadă de separare
Nu fără motiv, adolescența a fost denumită de către specialiști perioada „furtunii hormonale”. În afara schimbărilor fizice firești, adolescenții se transformă și la nivel mental și emoțional. Dacă la 9-10 ani copilul este înspăimântat de gândul că va deveni adult și va fi nevoit să se descurce singur, la 13-14 ani, optica lui se schimbă radical. De acum își dorește să devină independent, își respinge părinții și se jenează când mama îl îmbrățișează ca pe un „pui mic“. Este modul lui de a spune: „Trebuie să învăț să trăiesc fără voi“. Și, cu cât copilul a fost mai apropiat de părinți, cu atât mai greu îi va fi să își ia zborul.
De ce este dificilă relația părinți – adolescenți?
Pentru că adolescentul nu vede lumea așa cum o vezi tu. Tu te vezi un părinte iubitor și grijuliu, el consideră că îl cicălești. Tu vezi că există multe pericole în jur și îl sfătuiești să fie prevăzător, el crede că exagerezi și că nimic rău nu i se poate întâmpla.
La această vârstă își dorește doar să fie independent și să se distreze. Și, adeseori, regulile impuse de părinți îi stau în cale.
Te întrebi de ce nu poți purta o discuție civilizată cu el? Pentru că vrea să fie autonom. În opinia lui, a asculta ce ai de spus și a-ți da dreptate înseamnă să admită că nu e el „șeful”. De aceea, când o discuție amenință să devină neplăcută sau să se transforme în conflict, cel mai bine este luai o pauză. Indiferent ce vei face sau vei spune, nu-i va fi pe plac. Reia dialogul cu el mai târziu, când v-ați calmat amândoi.
Adolescenții rareori le destăinuie părinților acest lucru, dar mulți dintre ei sunt foarte autocritici și măcinați de îndoieli privind propria lor persoană. Se simt neînțeleși. Aceste gânduri negative îi pot împinge uneori pe adolescenți să se izoleze în camerele lor, iar alteori să caute să se confeseze unui adult, altul decât părintele.
Cheia reușitei în relația părinți – adolescenți: negocierile!
Deși este mânat de dorința de a fi independent, adolescentul este în multe privințe un copil. Nu trebuie să-l consideri adult prea devreme, dar nici să-l tratezi ca pe un copil. Relația ta cu el trebuie să fie flexibilă.
Pentru ca relația părinți – adolescenți să fie bazată pe respect și înțelegere, negocierile sunt esențiale! Ascultă-i punctul de vedere. Nu îi da ordine pe care să le execute. Explică-i de ce îi ceri să facă un anume lucru și roagă-l s-o facă. Nu îi spune: „O să duci gunoiul pentru că așa spun eu. Sunt încă părinte în casa asta!“. Dă-i ocazia să-și exprime părerea. Discutați și negociați.
Când aveți discuții contradictorii, nu încerca să-ți impui punctul de vedere. Lasă-l și pe el să ofere soluții pe care să le negociați. Totul este o chestiune de negociere, dar regulile fixate trebuie să-i fie clare. Dacă ați stabilit să vină acasă la ora 21,00, nu vei tolera nicio întârziere. Explică-i calm: ,,Înțeleg că nu ești de acord, dar asta este regula” sau ,,Știu că te supără, dar îmi mențin hotărârea pentru că…”.
Moduri de comunicare cu adolescentul
- Un alt aspect esențial, care poate preîntâmpina multe conflicte: păstrează-ți calmul în orice situație! Chiar și când adolescentul te contrazice sau te sfidează. Enervarea și țipetele nu fac decât să agraveze situația. Când discuția se aprinde, luați o pauză!
- Întreabă-l pe adolescent ce granițe ar dori să respecți tu, ca părinte. O asemenea discuție vă poate ajuta să vă înțelegeți și respectați reciproc. Așa cum tu îi ceri să respecte granițele impuse de tine, este important ca, la rândul tu, să le respecți pe cele care ți se impun.
- Spune-i clar și concis ce aștepți de la el, fără să amesteci informațiile cu sentimentele și fără discuții interminabile.
- Nu uita că adolescentul este mai matur mental și emoțional și poate gestiona situații mai complicate decât înainte.
- Reamintește-i că îl iubești, că vrei să fie în siguranță și că ești îngrijorat/ă de ce face când nu e cu tine.
- Când nu aveți aceeași părere despre un lucru, nu încerca să-i demolezi argumentele, oricât de firave ar fi ele. Dacă încerci să-i demonstrezi că greșește, va deveni și mai defensiv. Mai bine ascultă-l până la final și abia apoi spune-ți părerea. Așa va înțelege că uneori ești de acord cu el, alteori nu, dar că tu faci regulile.
Normele în care părinții adolescenților de azi au crescut/ă – cărți, teatru, operă – nu mai aparțin mileniului trei. Nici metoda de parenting nocivă de pe vremuri, bazată pe „predică”, nu funcționează. Copiii de azi trăiesc într-o altă lume: telefoane, inteligență artificială, rețele de socializare. Ei înțeleg mai multe decât credem. Noi, adulții, trebuie să ne străduim să înțelegem și să acceptăm cu mai multă deschidere această „lume a lor”, care este extrem de activă și în continuă schimbare. Și să realizăm un lucru esențial în relația părinți-adolescenți: că învățăm mai multe când ascultăm, decât atunci când vorbim.
👉 Cum să te comporți cu un adolescent. Ce reguli și limite îi stabilești?
👉 Ce culoare are personalitatea ta?
👉 Cum să-ți revii după o despărțire
Sursa foto: www.123rf.com
