Lumea în care trăim este reglementată de norme diferite, unele la nivel social, în care stabilim relații de prietenie, în care răsplata este de ordin personal, și altele de ordin profesional sau „de piață”, cu cerere și ofertă de lucru, pentru care suntem remunerați financiar.

Normele sociale includ cereri prietenești de tipul „ajută-mă să mut mobila, să îmi duc cățelul la veterinar, du-mă la aeroport cu mașina, lasă-mă să plâng pe umărul tău” etc. Cele de tip cerere-ofertă se compun exclusiv din cerințe clare și servicii care sunt remunerate corespunzător. Atunci când cele două tipuri de norme se suprapun, relațiile sunt afectate.

Din dorința de a păstra o graniță clară a normelor, nu le cerem prietenilor avocați să ne reprezinte gratis la tribunal, celor care sunt doctori să ne consulte gratis, în mod repetat, iar șefului să ne fie prieten, un prieten căruia să îi împărtășim cele mai profunde secrete ale noastre, inclusiv cele legate de muncă.

„Mă împrietenesc cu șefa ca să promovez! O fi bine?”

Chiar dacă cele mai multe promovări se fac mai degrabă pe baza alegerilor personale ale șefului decât pe baza competențelor profesionale ale angajaților, este recomandat ca relația profesională să se mențină la un anumit nivel.

Este de admirat dacă oamenii cu care lucrăm ne pot deveni prieteni, însă sunt doua aspecte de menționat atunci când încercăm să vorbim despre prieteniile cu șefii. Oricât de prietenos ar fi un șef, relația dintre tine și el este în primul rând una profesională. Ierarhic vorbind, șeful are un ascendent asupra ta și putere de decizie în ceea ce privește salariul, urcarea ta pe scara profesională sau a concedierii tale. Din start, raportul de forțe dintre voi doi este inegal, deci o prietenie care pleacă de la premisa că unul dintre voi are putere decizională asupra celuilalt nu este o prietenie în adevăratul sens al cuvântului.

Dacă relația dintre șef și angajat este afectată la un anumit nivel, să spunem cel personal, vor suferi ambele relații, atât cea profesională, cât și cea socială.

Prietenia cu șeful nu este recomandată și din simplul motiv că atunci când vei fi promovat, poate pe bună dreptate, colegii vor considera că promovarea nu se datorează muncii depuse, ci prieteniei cu șeful, fapt ce va conduce la un mediu de muncă ostil, în care șeful va fi acuzat de favoritism, iar tu de incompetență. La nivel personal, este dificil de gestionat o relație în care seara socializăm cu șeful și îi povestim detalii ale vieții noastre intime, așteptându-ne ca a doua zi să avem pretenția să fim tratați profesionist.

Dacă norma socială se suprapune peste norma profesională, cea socială va sucomba în favoarea ultimei, fiind mai fragilă. Odată stricată, norma socială poate fi cu greu reparată. Norma de piață, unde un individ are un ascendent financiar asupra celuilalt, definește atât statutul, cât și ordinea ierarhică, plasându-l pe șef pe o poziție de superioritate, lucru neacceptabil într-o relație de prietenie, care trebuie să fie bazată pe un nivel de egalitate între doi adulți care se respectă reciproc.